Istoric Bison bonasus

Arealul istoric al zimbrului cuprinde vestul, centrul şi sud – estul Europei. În România, dispariţia acestei specii a avut loc la sfârşitul secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea, ultimele zone unde a mai putut fi întâlnit fiind  Munţii Călimani, Munţii Bârgăului şi estul Maramureşului.

Degradarea şi fragmentarea habitatului ca urmare a agriculturii intensive şi a exploatărilor forestiere, a vânătorii nelimitate şi a braconajului au fost principalele motive care au dus la descreşterea până la eliminare a populaţiilor de zimbru, astfel că după Primul Război Mondial, în anul 1919, acestea au dispărut în libertate în regiunea Bialowieza, pentru ca, în anul 1927, să se constate dispariţia zimbrului în libertate în regiunea vestică a Munţilor Caucaz.

Refacerea efectivelor s-a făcut pornind de la 54 exemplare aflate în captivitate, cu origine cunoscută, toate descendente din doar 12 exemplare, denumite fondatori. In România, începând cu anii 50 ai secolului trecut, exemplare de zimbru au fost aduse din Polonia si mai apoi din fosta URSS, pentru a fi ţinute în captivitate, în rezervaţii de zimbri şi grădini zoologice.